Din punct de vedere textil, elasticitatea fibrelor elastice este legată de structura sa moleculară specială, iar alungirea acesteia poate ajunge de câteva ori sau mai mult, iar după întindere se poate recupera rapid. În general, fibrele elastice se referă la fibre sintetice cu alungire mare la rupere, capacitate de recuperare elastică aproape de 100% și modul inițial foarte scăzut.
Standardul național anterior GB/T 4146-1984 „Textile Terminology Chemical Fiber Part” definește fibra elastică ca fiind: fibră sintetică cu alungire mare și rezistență ridicată, care poate fi restabilită rapid și practic la lungimea inițială atunci când este întinsă la trei ori lungimea inițială și apoi relaxat.
Această definiție specifică faptul că factorul de tracțiune al fibrei elastice este de trei ori lungimea inițială. Actualul standard național GB/T 4146.1-2009 „Textile -- Fibre chimice – Partea 1: denumiri de gen” nu oferă o definiție specifică a fibrelor elastice, dar descrie principalele caracteristici ale fibrelor elastice din poliuretan și fibre elastice poliolefine.
Societatea Americană pentru Testare și Materiale (ASTM) definește un elastomer ca un material care poate fi întins în mod repetat până la de cel puțin 2 ori lungimea inițială la temperatura camerei și poate reveni rapid la lungimea inițială după eliberarea forței externe. Această definiție este largă și se referă în mod specific la fibre elastice.
ISO 2076:2013(E): Textile-Fibre artificiale-Numele generice, de asemenea, nu oferă o definiție a elastanului, dar descriu proprietățile diferitelor fibre de elastan.